Riscul cardiovascular, ateroscleroza si sindromul coronarian acut la persoanele care traiesc cu virusul imunodeficientei umane
Particularitati
Cuvant-inainte
In ciuda progreselor remarcabile realizate in cunoasterea, prevenirea si tratarea bolii, la peste 45 de ani de la identificarea primelor cazuri, infectia cu virusul imunodeficientei umane (HIV) ramane in continuare o problema de sanatate publica. Mortalitatea se mentine ridicata, mai ales in cazurile diagnosticate tardiv, prezentand comorbiditati importante asociate imunodepresiei, cu persistenta inflamatiei, cu imbatranirea accelerata si comorbiditatile associate acesteia.
Afectarea cardiovasculara asociata infectiei cu HIV s‑a aflat in atentia clinicienilor inca din primii ani ai pandemiei HIV, devenind o cauza important de morbiditate si mortalitate in cazul persoanelor ce traiesc cu virusul imunodeficientei umane (PLWH). Terapia antiretrovirala care a revolutionat evolutia bolii, permitand supresia virala completa si sustinuta, a contribuit si la disfunctionalitati, inclusiv de natura cardiovasculara, fie prin toxicitate, fie prin interferenta raspunsului imunologic si persistenta inflamatiei.
Evaluarea cardiovasculara face parte dintre obiectivele curente pentru monitorizarea pacientilor cu infectie cu HIV si a terapiei antiretrovirale, interesul pentru supravegherea acestor date mentinandu‑se in actualitate. Aprofundarea acesteia prin elaborarea unor criterii de evaluare a scorurilor de prognostic a permis corelarea gradului de alterare a acestor parametri cu riscul de deces.
Desi incidenta cardiopatiei asociate HIV a scazut in ultimii ani, PLWH prezinta un risc de 1,5‑2 ori mai mare de a dezvolta disfunctie cardiaca clinic manifesta, anticipandu‑se ca, in anul 2030, 78% dintre PLWH vor suferi de boli cardiovasculare. Afectarea coronariana este din ce in ce mai frecvent raportata in cazul acestor pacienti. Etiologia bolii coronariene este multifactoriala si cuprinde cresterea prevalentei factorilor de risc cardiovascular traditionali, dar si anumiti factori de risc particulari.
Plecand de la premisa ca boala coronariana devine cea mai important afectiune cardiovasculara la PLWH in tarile dezvoltate si ca literatura medical internationala ofera putine date, cu rezultate variate in privinta caracteristicilor PLWH ce dezvolta sindrom coronarian acut, autorul a ales ca principala tinta a cercetarii sale doctorale intersectia acestor patologii, infectia cu HIV si sindromul coronarian acut. Aparitia acestui volum, intitulat Riscul cardiovascular, ateroscleroza si sindromul coronarian acut la persoanele care traiesc cu virusul imunodeficientei umane – Particularitati reprezinta valorificarea fireasca si necesara a cercetarii doctorale de exceptie, efectuata de autor in acest domeniu. Lucrarea vine sa completeze literatura de specialitate autohtona, prin punerea la dispozitia specialistilor implicati, a acestui instrument de abordare moderna a patologiei cardiovasculare in cazul pacientilor care traiesc cu virusul imunodeficientei umane.
Avand la baza analiza particularitatilor clinico‑biologice ale pacientilor infectati cu HIV care au dezvoltat sindrom coronarian acut, evidentierea riscului cardiovascular la PLWH, analizarea particularitatilor in afectarea coronariana a PLWH comparativ cu pacienti fara infectie HIV documentata, determinarea factorilor de prognostic la pacientii cu sindrom coronarian acut si infectie cu HIV fata de pacientii cu sindrom coronarian acut fara infectie HIV documentata, precum si stabilirea de corelatii privind statusul imun al PLWH si evolutia si prognosticul acestora dupa sindromul coronarian acut, lucrarea aduce date noi, multe dintre ele de mare valoare, in domeniul afectarii cardiovasculare in infectia cu HIV, cu reale implicatii in practica medical curenta.
Publicarea acestei lucrari ofera acces nemijlocit tuturor celor interesati, reprezentand o buna pledoarie pentru importanta abordarii unei atitudini unitare la nivel national, cu privire la depistarea precoce a afectarii cardiovasculare in cazul pacientilor care traiesc cu HIV, cu optimizarea supravegherii, precum si stabilirea unei rate reale a frecventei acesteia, care sa constituie un argument major in vederea flexibilizarii programelor de profilaxie, la situatia specifica a tarii noastre.
Prof. Univ. Dr. Emerit Sorin RUGINA
Universitatea „Ovidius”, Constanta
